obosit si slabit de vant,satul de apa sarata si melci cancerosi, de alge putrezande si nisipuri bataioase, sunt un marinar care a ratacit pe mare dupa comori ascunse prin legende si adancuri
am fost in larg ratacind in deriva catre o corabie scufundata, o corabie in care reusisem sa incarc intr-o viata cam tot ce inca mai pastram in suflet
un cufar cu vise, un maldar de amintiri ,baloti intregi de sperante,doua containere sigilate cu vorbe calde, o mie de poze, franturi dintr-o carte ,amintirea unor chipuri dragi.
mi-am lasat corabia libera,nu concepeam ca un suflet ca al meu sa-si tina bunurile intr-o corabie legata la tarm,care cu fiecare val nastea un zbucium launtric,o nesfarsita incercare de a se elibera, de a pleca in calatoria ei fara mine.
la inceput mergeam dimineata in port ,o vedeam in zare ,stiam ca e acolo ,apoi cand am rarit vizitele din port am inceput sa simt saracia,sa simt golul lasat in urma ,sa simt cum legatura cu treuctul se rupe usor usor,in leganat de ape
am inceput sa rad crezand ca rasul va elibera frica de a pierde umanitatea din mine, crezand ca ura va omora trecutul,incercanm sa mint ca o mai vad in zare ,doar ca imbatranit fiind ,vederea nu-mi mai este prietena prea buna.
totul pana intr-o zi,cand dupa o noapte zbuciumata ,inundata cu vise fara sens ,legate ca intr-un film trist cu buget inexistent, am realizat ce pierdusem ,cat pierdusem,cum pierdusem
si am iesit in larg,fara barca, fara pluta,inotam prosteste obosindu-ma inutil, printre iluzii si ape reci,printre oameni la fel de dezarmati ca si mine dar hotarati in nebunia lor ,in incercarea zadarnicita de a-si recupera trecutul lasat prada uitarii.
am fost zgarcit in ultimile momente ale umanitati,nu am platit nimic paznicului din far, incercand astfel sa-mi anulez din start speranta de a reveni la tarm la bordul corabiei mele ,la acelasi tarm.
fara un far care sa-mi ghideze directia bratelor, fara un stil corect de a inota ma sinucid putin cate putin
dezgolit de frica de singuratate, de teama de moarte, inot catre un varf de catarg care-mi este cunoscut
un catarg care pana mai ieri taia cerul in doua lasand in urma sa un steag ciopartit de vant,ce reprezenta in trecut emblema mea
in nisipul malos al unei mari tulbure, incerc sa descopar o punte unde am stat zile , o carma care-mi asculta comenzile ,si un colac de salvare care nu mi-a folosit niciodata
cu mainile goale incep sa sap,apa imi zadarniceste incercarile ,au trecut zile de cand veghez la locul unde trecutul meu purtat de corabie s-a infundat in nisip, pentru un timp voi ramane aici ,incercand
